Nu sunt îngeri să plângă aici,
E locul unde nu vine nici măcar soarele.
Găsirea firului nevăzut al fericirii
Reaprinde trupul între spaţiile eului meu,
Unduindu-mi spiritul ca o pânză fără goluri.
Şi timpurile se desfăşoară după mersul invers al lunii, ce pune
Interdicţii absurde pe iluziile săpate în sufletul meu.
11 aprilie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu