păşesc
printre rafturile acoperite de veşnicie
doar jazzul ce se aude dintr-un gramofon prăfuit
sparge infinitul în două
tăcut
sfinxul veghează la poarta celor două lumi
una la minus infinit
alta la plus infinit
depărtarea este relativă
apropierea o caut
dincolo de tăcerea sfinxului
01 mai 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu