CULEGÂND IUBIREA

În noaptea aceea, după ce ai plecat, am început să pictez,
Îmi sunau în minte acordurile unui vals vienez.
Chipuri albe şi trupuri neînfricate dansau pe tapiţeria
Pe care ochii mei plănuiau o nouă evadare.
Mă umpleam de mângâieri în care juram
Că nu o să mă cufund niciodată,
Dar erau prea calde, prea ispititoare,
Iar când credeam ca pier înecată,
Îmi aduceam aminte de faleză,
De râsetele noastre şi parfumul de tei înflorit...
Apoi mă ridicai tu, rotindu-te cu mine la pieptul tău,
Lăsându-mă să trec prin inima ta
Ţipând cuvintele mele,
Imagini iubite gonind în sunete, ritmuri, culori şi senzaţii.
Mă uitam fericită în călătoria visului,
Îmbrăţişând plină de îndrăzneală împlinirea...
Mi se pare simplu să culeg de pe trupul tău iubirea...
O ai acolo, chiar dacă nu ştii sau nu recunoşti,
O ai pe chip şi în poveşti,
O porţi în palme, pe haine şi-n cuvinte...
Iubirea există... tu eşti.

20 martie 2007