îmi amintesc cuvintele picurate peste tine
rostite într-o toamnă târzie când
cocorii albi îşi treceau aripile peste crâng
iar tu priveai plecarea mea
cuvintele săpau în mine urme
riduri ale dragostei
transformată într-un trandafir negru
aşezat între orele scurse
odată cu prima frunză de arţar furată de vânt
ploaia scrie în spatele meu o altă poveste
creând o mică Veneţie
pe care fiecare gondolă a iubirii
îşi cântă serenada
fiecare sunet sfărâmă gheaţa sufletului
ieşit cu aripi ascuţite şi reci
fiecare silabă se strecoară în mine
şi se prelinge din ochi
în marea Iubire
îmi amintesc cuvintele picurate în noapte
iar tu încă mai priveai îngândurat
25 august 2007
duminică, 16 septembrie 2007
DINCOLO DE CUVINTE
străzile şi oamenii aduc
a singurătate
timpul aleargă printre ei
cu visele şi ultimele emoţii
rătăcite pe frunzele toamnei
lancea secundei străpunge
în suflet tăcerea
trăsuri negre ascund
îndrăgostiţii unei lumi
unde nu e durere
nici întristare
nici suspin
doar necuvintele lor
devin înţelepte
pentru o clipă
în noaptea
în care aleargă printre cuvinte
pentru a se ierta
ştiind că se vor iubi veşnic
19 august 2007
a singurătate
timpul aleargă printre ei
cu visele şi ultimele emoţii
rătăcite pe frunzele toamnei
lancea secundei străpunge
în suflet tăcerea
trăsuri negre ascund
îndrăgostiţii unei lumi
unde nu e durere
nici întristare
nici suspin
doar necuvintele lor
devin înţelepte
pentru o clipă
în noaptea
în care aleargă printre cuvinte
pentru a se ierta
ştiind că se vor iubi veşnic
19 august 2007
VISE DE VÂNZARE
Halucinante vise în culori de asfinţit
Aştern stele mute şi parfum de fân cosit,
Retransformă licuricii în pulbere de stele,
Prefac clepsidrele sparte în clipe rebele.
Of, ce aromată noapte şi ce vise de-oferit!
Nu-ţi ofer din toate decât un bonus la iubit.
Acceptă. Vrei mai mult? Visele au adormit.
11 august 2007
Aştern stele mute şi parfum de fân cosit,
Retransformă licuricii în pulbere de stele,
Prefac clepsidrele sparte în clipe rebele.
Of, ce aromată noapte şi ce vise de-oferit!
Nu-ţi ofer din toate decât un bonus la iubit.
Acceptă. Vrei mai mult? Visele au adormit.
11 august 2007
NOAPTEA TE REGĂSESC
palma ta ia forma obrazului meu
încerc să te iau cu mine îndulcind
imagini prea colţuroase prea dure
caută-mă prin ultimul vis
nu vreau să ştiu de timp şi nici de loc
de teamă să nu se aşeze tăcerea între noi
noapte de noapte te regăsesc
stau la taifas cu îngerii
pe muntele lui venus
30 iulie 2007
încerc să te iau cu mine îndulcind
imagini prea colţuroase prea dure
caută-mă prin ultimul vis
nu vreau să ştiu de timp şi nici de loc
de teamă să nu se aşeze tăcerea între noi
noapte de noapte te regăsesc
stau la taifas cu îngerii
pe muntele lui venus
30 iulie 2007
TE CAUT
te caut în umbre ale zilelor prin care
am păşit amândoi
nu cred că amintirile nu vor mai fi amintiri
am să uit tot ce-a fost gri
iar amintirile cu tine vor fi doar culoare
doar tu şi eu
atât de aproape
încât nu mai ştiu dacă eşti
tu sau gândul meu
între paginile udate de lacrimi
uscate de vânt
ca şi cum visul dansează cu ele
pentru a deveni clipe
între ultima toamnă cu noi
şi un azi pe care nu-l recunosc
te-ai mutat în mine
miraj însetat căutându-te spre depărtări
în raze de lumină date ofrandă
mâinilor mele ce inventează timpuri noi
mi-e dor
29 iulie 2007
am păşit amândoi
nu cred că amintirile nu vor mai fi amintiri
am să uit tot ce-a fost gri
iar amintirile cu tine vor fi doar culoare
doar tu şi eu
atât de aproape
încât nu mai ştiu dacă eşti
tu sau gândul meu
între paginile udate de lacrimi
uscate de vânt
ca şi cum visul dansează cu ele
pentru a deveni clipe
între ultima toamnă cu noi
şi un azi pe care nu-l recunosc
te-ai mutat în mine
miraj însetat căutându-te spre depărtări
în raze de lumină date ofrandă
mâinilor mele ce inventează timpuri noi
mi-e dor
29 iulie 2007
REVERSUL SECUNDELOR
Minute goale-n jurul meu roiesc
Împodobind stinghere clipe,
Reversul inimii îl descifrez
Acum în nopţile ispită.
Las orologiul vechi, de lemn,
Încet, să depene secunde
Atinse de-al iubirii semn.
13 iulie 2007
Împodobind stinghere clipe,
Reversul inimii îl descifrez
Acum în nopţile ispită.
Las orologiul vechi, de lemn,
Încet, să depene secunde
Atinse de-al iubirii semn.
13 iulie 2007
ŞI DACĂ TU ŞTII?
cu tălpile goale
şi cu sufletele luminate de clipe rebele
ne înfăşurăm în fantezii
la graniţa plăcerii e loc pentru doi
să ştii
încă mai poţi să te joci în părul meu
uneori
mă înnebuneşti
nu vezi
cum mă topesc de dragul tău
nu simţi
inima cum bate ca nebuna
surâd şi mă înec în clipe de fericire
astăzi mai mult decât ieri
surâs am pe buze, surâs am pe gene
văpaia-mi luceşte în suflet adânc
ferice mi-e visul, iar inima-mi spune că
tu chiar...
tu chiar ştii
05 iunie 2007
şi cu sufletele luminate de clipe rebele
ne înfăşurăm în fantezii
la graniţa plăcerii e loc pentru doi
să ştii
încă mai poţi să te joci în părul meu
uneori
mă înnebuneşti
nu vezi
cum mă topesc de dragul tău
nu simţi
inima cum bate ca nebuna
surâd şi mă înec în clipe de fericire
astăzi mai mult decât ieri
surâs am pe buze, surâs am pe gene
văpaia-mi luceşte în suflet adânc
ferice mi-e visul, iar inima-mi spune că
tu chiar...
tu chiar ştii
05 iunie 2007
CE AI FACE DACĂ...
nu ştii ce simt când îţi ating tălpile cu picioarele mele
nisipul prea fierbinte desenează umbre lungi
ce dansează în paşi de vals în castele
ce se văd de oriunde
azi sunt doar un vis al tău
îmi cauţi privirile în valuri de lumină
încercând să mă surprinzi
fără să ştii că ceea ce simt
se vede uneori pe negativul inimii tale
întinzi degetele spre zâmbetul meu fugar
furând o ultimă şuviţă
nici tu nici altcineva n-aţi desluşit
linia inimii din palma mea
doar marea se mută ca o îmbrăţişare în mine
în căutarea unui semn
ceva s-a schimbat - am înflorit, nu vezi?
ce ai face dacă ţi-aş spune într-o zi
că m-am îndrăgostit de tine?
04 iunie 2007
nisipul prea fierbinte desenează umbre lungi
ce dansează în paşi de vals în castele
ce se văd de oriunde
azi sunt doar un vis al tău
îmi cauţi privirile în valuri de lumină
încercând să mă surprinzi
fără să ştii că ceea ce simt
se vede uneori pe negativul inimii tale
întinzi degetele spre zâmbetul meu fugar
furând o ultimă şuviţă
nici tu nici altcineva n-aţi desluşit
linia inimii din palma mea
doar marea se mută ca o îmbrăţişare în mine
în căutarea unui semn
ceva s-a schimbat - am înflorit, nu vezi?
ce ai face dacă ţi-aş spune într-o zi
că m-am îndrăgostit de tine?
04 iunie 2007
2.jpg)
IUBIREA DE LA MALUL MĂRII
Din scoicile tale iau un pumn de şoapte,
Retransform visele în flori de noapte.
Eliberez zborul de pescăruş doar pentru tine
Acolo, lângă apele care plâng în suspine.
Miroase a flori povestea noastră,
E un amestec de vise şi de sărutări pătimaşe,
Rămase din iubirea de la ţărmul mării albastre.
06 mai 2007
Retransform visele în flori de noapte.
Eliberez zborul de pescăruş doar pentru tine
Acolo, lângă apele care plâng în suspine.
Miroase a flori povestea noastră,
E un amestec de vise şi de sărutări pătimaşe,
Rămase din iubirea de la ţărmul mării albastre.
06 mai 2007
DINCOLO DE TĂCERE
păşesc
printre rafturile acoperite de veşnicie
doar jazzul ce se aude dintr-un gramofon prăfuit
sparge infinitul în două
tăcut
sfinxul veghează la poarta celor două lumi
una la minus infinit
alta la plus infinit
depărtarea este relativă
apropierea o caut
dincolo de tăcerea sfinxului
01 mai 2007
printre rafturile acoperite de veşnicie
doar jazzul ce se aude dintr-un gramofon prăfuit
sparge infinitul în două
tăcut
sfinxul veghează la poarta celor două lumi
una la minus infinit
alta la plus infinit
depărtarea este relativă
apropierea o caut
dincolo de tăcerea sfinxului
01 mai 2007
IUBIREA SE SIMTE CU VISE
mă pierd
într-un spaţiu închis
între ziduri înalte fără ecou
piatră ascuţită uitată de lumină
pe care alunecă ideile
ce troznesc pe la colţuri
vise închise în palme
furate de la poarta cerului
pe când trânteai în umbre speranţa
strivesc sunetul
dezlănţuit în tragica splendoare a încăperii
ce nu-i suportă vibraţiile
rostogolesc cuvintele cu forme ciudate
apăsate de dorinţa de regăsire
dezvelesc visele
iar degetele amorţite
înşiră cu o simplă alunecare
un zâmbet o emoţie o dorinţă
fremătând sub atingerea speranţei
că într-o zi vor contura
sensul unei iubiri
21 aprilie 2007
într-un spaţiu închis
între ziduri înalte fără ecou
piatră ascuţită uitată de lumină
pe care alunecă ideile
ce troznesc pe la colţuri
vise închise în palme
furate de la poarta cerului
pe când trânteai în umbre speranţa
strivesc sunetul
dezlănţuit în tragica splendoare a încăperii
ce nu-i suportă vibraţiile
rostogolesc cuvintele cu forme ciudate
apăsate de dorinţa de regăsire
dezvelesc visele
iar degetele amorţite
înşiră cu o simplă alunecare
un zâmbet o emoţie o dorinţă
fremătând sub atingerea speranţei
că într-o zi vor contura
sensul unei iubiri
21 aprilie 2007
FLUTURI ÎNGERI
nisipul e cimitirul scoicilor naufragiate
fluturi phoenix zboară din cochilie în cochilie
desenând spirale spre cer
se visează îngeri ai mării
bătrânul pescar trage năvodul la mal
în care se zbat
fluturi cu aripa frântă
au uitat că pot renaşte
acum sunt doar fluturi îngeri
12 aprilie 2007
fluturi phoenix zboară din cochilie în cochilie
desenând spirale spre cer
se visează îngeri ai mării
bătrânul pescar trage năvodul la mal
în care se zbat
fluturi cu aripa frântă
au uitat că pot renaşte
acum sunt doar fluturi îngeri
12 aprilie 2007
NEGRU ŞI...
Nu sunt îngeri să plângă aici,
E locul unde nu vine nici măcar soarele.
Găsirea firului nevăzut al fericirii
Reaprinde trupul între spaţiile eului meu,
Unduindu-mi spiritul ca o pânză fără goluri.
Şi timpurile se desfăşoară după mersul invers al lunii, ce pune
Interdicţii absurde pe iluziile săpate în sufletul meu.
11 aprilie 2007
E locul unde nu vine nici măcar soarele.
Găsirea firului nevăzut al fericirii
Reaprinde trupul între spaţiile eului meu,
Unduindu-mi spiritul ca o pânză fără goluri.
Şi timpurile se desfăşoară după mersul invers al lunii, ce pune
Interdicţii absurde pe iluziile săpate în sufletul meu.
11 aprilie 2007
IUBIREA FLUTURILOR PHOENIX
ultimul transport de nisip al mării
acoperă
într-un firesc propriu
un "te iubesc"
răsărit dintr-o creangă înmugurită
pe care au crescut fluturi phoenix
e locul
în care iubirea există
şi dacă-i pronunţi numele
adrenalina te ridică
pe locul cel mai înalt
de unde
cupidon
alege săgeata
pentru fiecare turist
e locul unde
nu sunt umbre
sunt doar fluturi phoenix
care au trecut prin stomac plămâni inimă gât
au ajuns în gură
şi au format încă un sărut
07 aprilie 2007
acoperă
într-un firesc propriu
un "te iubesc"
răsărit dintr-o creangă înmugurită
pe care au crescut fluturi phoenix
e locul
în care iubirea există
şi dacă-i pronunţi numele
adrenalina te ridică
pe locul cel mai înalt
de unde
cupidon
alege săgeata
pentru fiecare turist
e locul unde
nu sunt umbre
sunt doar fluturi phoenix
care au trecut prin stomac plămâni inimă gât
au ajuns în gură
şi au format încă un sărut
07 aprilie 2007
TRANSFORMARE
sculptezi lighioane spiralate
împletind entităţi albe
zborul tăcut al umbrei tale
sperie
albul momentului tău
lacrima timpului
izbeşte în imitaţiile statuare
zugrăvind praf şi sare
pe pereţii transpiraţi ai camerei
nu mai poţi deschide ochii
doar palmele tale
iau forma lighioanelor
care au acum aripi stropite cu sare
02 aprilie 2007
împletind entităţi albe
zborul tăcut al umbrei tale
sperie
albul momentului tău
lacrima timpului
izbeşte în imitaţiile statuare
zugrăvind praf şi sare
pe pereţii transpiraţi ai camerei
nu mai poţi deschide ochii
doar palmele tale
iau forma lighioanelor
care au acum aripi stropite cu sare
02 aprilie 2007
sâmbătă, 15 septembrie 2007
NU MAI EŞTI ACELAŞI
îţi picură peste hârtii
melcii în căderea lor spiralată
spărgând sunetele de staniol
în camera ta
mă uit cum
plângi cu lacrimile ascunse-n palmă
când rupi coaja de pe rană
nu mai eşti acelaşi
umbra lighioanelor albe
te învăluie în staniol
tu, marionetă de argint
imiţi pe mai marii vieţii
căutând aparenţa serpentinelor
şi aşteptând
să curgă în valuri sunete
nu mai eşti acelaşi
în camera ta
plină cu melci, cu lighioane, cu staniol
plin de răni pe care picuri sare
aşteptând ceva
31 martie 2007
melcii în căderea lor spiralată
spărgând sunetele de staniol
în camera ta
mă uit cum
plângi cu lacrimile ascunse-n palmă
când rupi coaja de pe rană
nu mai eşti acelaşi
umbra lighioanelor albe
te învăluie în staniol
tu, marionetă de argint
imiţi pe mai marii vieţii
căutând aparenţa serpentinelor
şi aşteptând
să curgă în valuri sunete
nu mai eşti acelaşi
în camera ta
plină cu melci, cu lighioane, cu staniol
plin de răni pe care picuri sare
aşteptând ceva
31 martie 2007
METAMORFOZĂ
peste ultimele tăceri ale timpului
mă reinventez
într-o formă stranie şi elegantă
a umbrei ce mă face
să apar la hotarul uitării
apar şi dispar
într-un trup ce nu-i al meu
neştiind să-mi deschid ochii
cu mâini de abur văd
lacrimile ploii la mine-n mansardă
strâng taine cu fiecare respiraţie
cu fiecare emoţie adunată într-o spirală
în care sunetele se sparg
în octavele unei simfonii pierdute
picătură cu picătură
adunată din singurătăţi risipite
devin
primul stadiu al unei idei nerostite
31 martie 2007
mă reinventez
într-o formă stranie şi elegantă
a umbrei ce mă face
să apar la hotarul uitării
apar şi dispar
într-un trup ce nu-i al meu
neştiind să-mi deschid ochii
cu mâini de abur văd
lacrimile ploii la mine-n mansardă
strâng taine cu fiecare respiraţie
cu fiecare emoţie adunată într-o spirală
în care sunetele se sparg
în octavele unei simfonii pierdute
picătură cu picătură
adunată din singurătăţi risipite
devin
primul stadiu al unei idei nerostite
31 martie 2007
CULEGÂND IUBIREA
În noaptea aceea, după ce ai plecat, am început să pictez,
Îmi sunau în minte acordurile unui vals vienez.
Chipuri albe şi trupuri neînfricate dansau pe tapiţeria
Pe care ochii mei plănuiau o nouă evadare.
Mă umpleam de mângâieri în care juram
Că nu o să mă cufund niciodată,
Dar erau prea calde, prea ispititoare,
Iar când credeam ca pier înecată,
Îmi aduceam aminte de faleză,
De râsetele noastre şi parfumul de tei înflorit...
Apoi mă ridicai tu, rotindu-te cu mine la pieptul tău,
Lăsându-mă să trec prin inima ta
Ţipând cuvintele mele,
Imagini iubite gonind în sunete, ritmuri, culori şi senzaţii.
Mă uitam fericită în călătoria visului,
Îmbrăţişând plină de îndrăzneală împlinirea...
Mi se pare simplu să culeg de pe trupul tău iubirea...
O ai acolo, chiar dacă nu ştii sau nu recunoşti,
O ai pe chip şi în poveşti,
O porţi în palme, pe haine şi-n cuvinte...
Iubirea există... tu eşti.
20 martie 2007
Îmi sunau în minte acordurile unui vals vienez.
Chipuri albe şi trupuri neînfricate dansau pe tapiţeria
Pe care ochii mei plănuiau o nouă evadare.
Mă umpleam de mângâieri în care juram
Că nu o să mă cufund niciodată,
Dar erau prea calde, prea ispititoare,
Iar când credeam ca pier înecată,
Îmi aduceam aminte de faleză,
De râsetele noastre şi parfumul de tei înflorit...
Apoi mă ridicai tu, rotindu-te cu mine la pieptul tău,
Lăsându-mă să trec prin inima ta
Ţipând cuvintele mele,
Imagini iubite gonind în sunete, ritmuri, culori şi senzaţii.
Mă uitam fericită în călătoria visului,
Îmbrăţişând plină de îndrăzneală împlinirea...
Mi se pare simplu să culeg de pe trupul tău iubirea...
O ai acolo, chiar dacă nu ştii sau nu recunoşti,
O ai pe chip şi în poveşti,
O porţi în palme, pe haine şi-n cuvinte...
Iubirea există... tu eşti.
20 martie 2007
ILUZII ARSE
Surâs de vid în calea cuvintelor sterile am aşternut,
Trăirilor crezute le simt amar ruina,
Ecouri înfundate s-aud tot mai departe,
Făcându-mă, iubire, spre tine să mă-ndrept.
Am ars destul iluzii, doar liniştea o caut.
Nu îngropaţi iubirea, aş vrea să o culeg.
18 martie 2007
Trăirilor crezute le simt amar ruina,
Ecouri înfundate s-aud tot mai departe,
Făcându-mă, iubire, spre tine să mă-ndrept.
Am ars destul iluzii, doar liniştea o caut.
Nu îngropaţi iubirea, aş vrea să o culeg.
18 martie 2007
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
